Nu voi putea nicicând să-ţi spun,

Că m-am purtat tot mai nebun,

După dorinţa de a fi al tău,

Purtat de zori pe un nor cadou.

…………………………………………..

Ai crede că e adevărat,

Că tot ce spun am arătat,

Dar curând clipa va veni,

Şi pe obraz mă vei lovi.

…………………………………………..

E totul aşa de vag profund,

Direcţia în care mă afund,

Crezând că vom fi împreună,

Mă arunc singur în furtună.

…………………………………………..

Sincer vin şi îţi rostesc,

Că nu ştiu despre ce vorbesc,

Dar aş vrea fericiţi să ne purtăm,

Şi o noapte întreagă să dansăm.

Clipele trec tot mai greu,

Dar soarele va străluci mereu,

În urma zilei fără început,

Purtată pe un val abrupt.

…………………………………………..

Întunericul din plin se arată,

Printre razele ce le-ai lovit,

Când în tăcerea tainică intrată,

Spre fericire ai călătorit.

…………………………………………..

Nimic în lume nu te va opri,

Să invoci lumii curajul dorit,

Ce îi va duce spre asfinţit

Şi natura în gălăgie pură le va vorbi.

…………………………………………..

Pe culmile aventurii timid m-ai pus,

Fără grai privit de sus,

Aş vrea să dansez curajos pe stele,

Alături de strălucirea vieţii mele.

Urme de petale se aştern tiptil,

Aducând sentimente tot mai aproape de fitil,

Şi întinse spre un pur infinit,

Ispitele adoră focul prin inimă lovit.

……………………………………………

Prin gânduri lacom te furişezi,

Sperând pe-un scaun că ai să şezi,

Dar nu şti cum să trăieşti,

În lumea meschină ce-o iubeşti.

…………………………………………..

Echilibrul e uşor pierdut,

Când prin clipe m-ai văzut,

Şi nu voi scufunda corabia din vis,

Conducându-ne spre al nostru paradis.

…………………………………………..

Oricât de prăfuită răbdarea ar fi,

Ştearsă de plin succes se va lovi,

Şi întreg alfabet îţi va cânta,

Vestind prin cărţi frumuseţea ta.

Fără sentimente plutim în gol…

Și tot mai tare simți domol,

Parfumul singurătății cum presează impunător,

Fericirea purtată într-o noapte de dor.

…………………………………………..

Ajunși pe marginea cunoașterii în zadar,

Dorim să fim priviți măcar,

Cum înaintăm purtați spre paradis,

Al meu prieten imaginar din vis.

…………………………………………..

Dragostea ne va purta pe brațe,

Și împreună vom desena cu albe ațe,

Scumpe dorințe profund vidate,

De un fior ce l-ai trezit în noapte.

…………………………………………..

M-ai ridicat mai mult decât pot sta,

Un vis frumos eu îți pot da,

Să-l prețuim și să-l iubim,

Pe al nostru prieten imaginar divin.

 

Prin speranța ta aș vrea măcar,

Să pot clădi pe un vas plutind,

Să putem simți furtuna venind.

…………………………………………..

Străbătând o cale lungă,

Ajunsă în parfumul copilăriei,

S-a zbătut ca să-i înfrângă,

Pe trimișii împărăției.

…………………………………………..

O dragoste profund văzută,

A încălzit-o în ger să-i spună,

Sentimentele purtate în neajuns,

Dar care aveau multe flori de spus.

…………………………………………..

Povestea are un bun sfârșit,

Dar care nu va fi de mulți privit,

Este un parfum de amintire,

Ce îi va strânge într-o sinceră iubire.

Promisiuni destule

Ce l-au lăsat singur, amar,

N-au mai putut clădi speranţa,

Ce a creat cândva romanţa.

…………………………………………..

Dar tu să şti că ai fost iubit,

De multă lume îndrăgit,

Purtat de-o inimă curată,

Într-o călătorie fără şansă.

…………………………………………..

Tot ce a vrut nu a primit,

Şi se simte rău lovit,

Dar vei veni prin ceaţa densă,

Scoţându-l din mireasma stinsă.

…………………………………………..

Fericirea a împărţit cu ea,

Oferindu-i chiar inima,

L-a îmbrăţişat şi l-a sărutat,

Căci l-a cunoscut şi la iertat.

…………………………………………..

O dragoste nepotrivită,

Dar pentru ei din flori găsită,

S-au prins de ea şi s-au iubit,

Dar până la urmă i-a lovit.

Mă faci să zămbesc, mă faci să iubesc…

Și oricât aș călători, mereu mă voi gândi…

La acel lucru frumos ascuns,

Printre stele timid nespus.

…………………………………………..

Găsindu-mă iubit, de sus privit…

Visez la paradis, din flori găsit…

Lângă trupul tău suav cristalin,

Care mă face fericit din plin.

…………………………………………..

O viață întreagă nu-mi va ajunge,

Să nu pot vărsa pic de sânge,

Pentru o iubire ca și a ta,

Ce a cucerit inima mea.

…………………………………………..

Speranța vreau s-o înving,

Să pot avea ce sper să ating,

Un petic al buzelor tale,

Formand o viață de petale.

Trupurile se despart cu greu,

Separând un frumos curcubeu,

În dragoste sublimă construit,

Şi mult prea des lovit.

…………………………………………..

Dar totul e diferit,

Parfumul în vene s-a cuibărit,

Lăsând o pată de speranţă,

Târându-se din adâncul asupritor,

Prin ale tale lacrimi de dor.

…………………………………………..

Când soarele va apune,

Singură nu vei mai spune,

Că fumul te-a îngreunat,

Când de şolduri te-am apucat.

…………………………………………..

Prezenţa îmi vei simţi de aproape,

Cum râul munţi străbate,

Aşa o dragoste vie te aşteaptă,

În petale de trandafir bogată.

Oricât aș fi umblat nu mă regăseam,

Pe ziduri înalte mă priveam,

Suspinând cu lacrimi calde înghețate,

Împreună cu albinele călcate,

Care spre fericirea iernii,

Străpung pământul precum viermii.

…………………………………………..

Fericirea pare atâta de departe,

Împinsă de frica învolburată,

Ce dansează pe diamantele crăpate,

Lovind gheața de sânge pătată.

…………………………………………..

Oricât aș vrea să îi spun,

Mă simt agitat ca un nebun,

Așa că voi visa la infinit,

La dragostea cu care m-ai iubit.

…………………………………………..

Din nou găsit pe malul părăsit,

Parfumat de briza sirenelor,

Ce cu poftă m-au privit,

Spre un final fericit.